M-am săturat să nu știu ce vreau.

Despre dreptul de a nu avea încă un răspuns clar

Sunt oameni care știu de la 15 ani ce vor să facă în viață și nimic nu le clintește planul inițial. Există, însă, și oameni care, la 35 de ani, nu mai rezonează cu ce își doreau la 20.

Ai un job decent, o relație, o viață care, privită din afară, nu arată rău deloc. Nu există neapărat o „problemă-cheie” pe care să o poți identifica. Și totuși, ceva nu e în regulă pentru tine.

Știi ce nu vrei, nu ce vrei

Când cineva te întreabă ce ai vrea să schimbi, nu știi să răspunzi, dar știi ce nu vrei. Sau ce nu mai vrei. Și tocmai asta te poate frustra. Ai impresia că, până la vârsta asta, ar fi trebuit să ai idei mai clare și că răspunsurile de genul „Nici asta nu vreau…” nu fac decât să te blocheze și să amâne o decizie utilă pentru tine.

De unde vine ideea că ar trebui să știi deja

De unde vine ideea asta, de fapt? De ce simți că ar trebui să știi deja ce urmează? E posibil să fi petrecut mult timp făcând ce trebuia. Ai ales o facultate care părea potrivită, ai căutat un job stabil, ai încercat să nu dezamăgești pe nimeni. Ai luat decizii care aveau sens într-un anumit moment din viața ta.

Între timp, te-ai schimbat. Și poate nu te-ai mai întrebat de mult dacă lucrurile pe care le-ai ales atunci sunt și cele potrivite pentru tine acum.

Nu trebuie să începi cu un răspuns mare

Când nu știi ce vrei, e tentant să cauți un răspuns mare. Ce fac eu cu viața mea? Dar nu trebuie neapărat să începi mare. Poți încerca un pas mai mic.

Nu trebuie să ai un răspuns clar imediat. Pentru început, ar putea fi suficient să recunoști că ceva nu mai funcționează pentru tine și să te întrebi de cât timp știi asta.

Încearcă și tu

Data viitoare când simți că „n-ai idei clare”, întreabă-te:

„Ce anume din viața ta de acum nu ți se mai potrivește?”

Știu că vreau să plec de la job. De ce nu o fac?

Despre diferența dintre a rămâne pentru că alegi și a rămâne pentru că nu poți decide

Te gândești de ceva timp că ar fi bine să pleci.

Știi ce nu-ți place. Ai avut suficiente zile în care ai spus „gata”. Ai deschis site-urile de joburi, ai vorbit cu prietenii despre asta sau ți-ai imaginat de o sută de ori cum ar fi să îți dai demisia.

Și totuși, luni dimineață ești tot acolo, după câteva zile de concediu pe care ți le-ai luat cu greu, gândindu-te că pauza de care simți că ai nevoie nu face decât să încarce și mai mult lista de task-uri pe care o găsești la întoarcere.

A ști ce vrei nu face decizia mai ușoară

Asta nu înseamnă că nu știi ce vrei. Putem să știm foarte bine ce ne dorim, fără ca decizia să devină mai ușoară.

Ce se ascunde în spatele lui „Aș vrea să plec”

De obicei, „Aș vrea să plec” vine la pachet cu alte întrebări. Dacă nu găsesc altceva? Dacă ce găsesc e și mai rău? Dacă pierd banii pe care îi am acum? Dacă ceilalți cred că fac o prostie? Dacă problema sunt eu și o să ajung în același punct oriunde aș lucra?

Dintr-odată, nu mai vorbim doar despre un job. E foarte posibil să vorbim despre câtă încredere ai în tine. Despre cât de importantă este siguranța pentru tine. Despre ce ai învățat că înseamnă să fii un om responsabil. Despre cât de mult cântărește părerea altora atunci când iei o decizie.

O întrebare mai utilă decât „Pleci sau rămâi?”

În contextul ăsta, întrebarea „Pleci sau rămâi?” nu ajută foarte mult. O întrebare mai utilă ar putea fi: Ce te face să rămâi?

Nu ca să te convingi că trebuie să pleci. Poate vei pleca. Poate nu. Dar e o diferență între a rămâne pentru că asta alegi și a rămâne pentru că ceva te împiedică să iei o decizie.

Iar diferența merită măcar înțeleasă.

Încearcă și tu

Data viitoare când îți spui „știu că vreau să plec, dar nu fac nimic”, întreabă-te:

„Ce te face să rămâi?”

Când odihna obosește

Despre vinovăția care apare exact atunci când, în sfârșit, te oprești

Te așezi pe canapea, îți pui un film sau deschizi o carte. Ai terminat treaba pe ziua de azi și, teoretic, ai tot dreptul să te relaxezi. Dar după câteva minute începi să te gândești la lucrurile pe care nu le-ai făcut. La mailul la care n-ai răspuns, la hainele pe care nu le-ai pus la spălat sau la ceva ce ai putea rezolva acum, ca să nu mai ai de făcut mâine. Și, dintr-odată, pauza nu mai seamănă deloc cu o pauză.

Nu oboseala ne ține treji, ci vinovăția

Nu întotdeauna oboseala ne împiedică să ne odihnim. Câteodată e vinovăția pe care o simțim atunci când nu facem nimic. Dacă ai crescut într-un mediu în care erai apreciat mai ales pentru rezultate, responsabilitate sau pentru cât de multe lucruri reușeai să faci, e posibil să fi învățat că timpul trebuie folosit mereu cu un scop. Că odihna vine după ce termini tot ce ai de făcut. Că trebuie, într-un fel, să o meriți.

Negocierea care nu se termină niciodată

Doar că lucrurile pe care le ai de făcut nu se termină niciodată. Și atunci ajungi să negociezi cu tine. Mai rezolvi ceva și după aceea te odihnești. Mai faci puțină ordine. Mai răspunzi la un mesaj. Iar când, în sfârșit, te oprești, începi să te gândești că ai fi putut folosi timpul mai bine.

Ocupat ca formă de evitare

Faptul că suntem mereu ocupați ne poate ajuta și să evităm lucruri cu care nu știm prea bine ce să facem. Gânduri, emoții sau întrebări care apar tocmai atunci când se face liniște.

Așa că nu e întotdeauna suficient să îți rezervi o după-amiază liberă ca să te poți relaxa. Merită să te întrebi de unde vine nevoia de a fi mereu productiv și de ce, atunci când nu faci nimic, ai impresia că faci ceva greșit.

Încearcă și tu

Data viitoare când apare vinovăția în timpul unei pauze, întreabă-te:

„Cine te-a învățat că trebuie să faci ceva util ca să meriți să te odihnești?”

Știu ce vreau să fac. Atunci de ce nu o fac?

Despre amânare și ce câștigăm, de fapt, atunci când nu facem pasul

De câte ori ți-ai spus că de luni faci lucrurile altfel? Faci sport, îți actualizezi CV-ul, te lași de fumat, nu mai bei, te culci devreme sau pur și simplu petreci o oră pe zi citind.

Și vine ziua de luni, iar marți dimineață începi să îți dai seama că nu ai făcut nimic din ce ți-ai propus. Nici de data asta.

Nu e vorba de lipsă de disciplină

Nu e ca și cum ai uitat ce ți-ai propus. Te gândești în continuare la lucrurile astea și ajungi să îți reproșezi că n-ai suficientă disciplină sau că, dacă ți-ai fi dorit cu adevărat, ai fi făcut deja ceva.

Dar dacă nu despre asta e vorba? Vrei să încerci ceva nou, dar te sperie ideea de eșec. Ți-ai propus atât de multe lucruri, încât nu știi cu ce să începi. Sau schimbarea pe care ți-o dorești presupune să renunți la ceva ce îți oferă siguranță.

Avantajele ascunse ale amânării

Amânarea poate avea și avantajele ei. Cât timp nu încerci, nu poți da greș. Cât timp nu iei o decizie, nu trebuie să te confrunți cu consecințele ei.

Și atunci îți stabilești un nou termen, o nouă zi de luni în care să faci lucrurile altfel.

Încearcă și tu

Dar, înainte să-ți mai promiți încă o dată asta, merită să te întrebi altceva:

„Ce îți oferă, de fapt, faptul că nu faci încă pasul?”

„Am plecat bou și m-am întors vacă”

Despre confuzia care apare uneori când începi să îți pui întrebări

Te duci la o ședință de terapie sau de coaching cu o problemă destul de clară. Cel puțin așa ți se pare. Vrei să știi dacă să pleci de la job, dacă să închei o relație sau de ce nu reușești să iei o decizie pe care o tot amâni. Te aștepți ca, după o oră în care vorbești despre asta, lucrurile să fie ceva mai limpezi.

Dar se poate întâmpla exact invers. Pleci cu mai multe întrebări decât aveai când ai venit. Începi să te gândești la lucruri pe care nici nu le luaseși în calcul și parcă nu mai ești atât de sigur nici de ceea ce credeai că știi. Și te întrebi dacă ședința te-a ajutat cu ceva.

Nu toate conversațiile se termină cu claritate

Vorbim mult despre claritate în dezvoltarea personală. Despre momentele în care înțelegi brusc ceva important, lucrurile se leagă și știi exact ce ai de făcut. Doar că nu toate conversațiile se termină așa. În spatele unei decizii aparent simple, poți descoperi că îți dorești două lucruri care se contrazic.

Vrei să pleci, dar îți dorești și siguranța pe care ți-o oferă situația actuală. Vrei să faci ceva pentru tine, dar nu vrei să dezamăgești pe cineva important. Vrei o schimbare, dar nu ești sigur ce ai fi dispus să pierzi pentru ea.

Confuzia nu e un pas înapoi

Asta nu înseamnă că ai făcut un pas înapoi. E posibil ca, pentru prima dată, să începi să vezi și lucrurile pe care nu le luaseși în calcul până atunci. Avem nevoie de timp ca să înțelegem ce contează pentru noi. Alteori, avem nevoie să încercăm ceva sau să purtăm o conversație dificilă. Nu toate răspunsurile apar doar pentru că ne gândim suficient de mult la o problemă.

Uneori, claritatea nu vine înaintea unei experiențe, ci în urma ei.

Încearcă și tu

Așa că, dacă ai plecat dintr-o ședință mai confuz decât ai venit, nu înseamnă automat că ai pierdut timpul. E posibil să fi început să îți pui niște întrebări la care, până acum, nici nu te gândiseși.

Și nu e obligatoriu să ai deja toate răspunsurile. Dă-ți voie să explorezi în continuare.

„Nu am învățat nimic din terapie”

Despre revenirea la un comportament vechi — și de ce nu te anulează

Ai înțeles de ce reacționezi într-un anumit fel. Ai vorbit despre asta, ai identificat lucrurile care te deranjează și ai început să fii mai atent la propriile reacții. Ai observat chiar că, în anumite situații, reușești să faci lucrurile diferit.

Și apoi vine o zi proastă. Oboseală, stres… Te cerți cu cineva și te surprinzi reacționând exact cum o făceai înainte. Te enervezi, spui ceva ce regreți, eviți o discuție sau accepți din nou un lucru pe care îți promiseseși că n-o să-l mai accepți. Și te gândești: „Am lucrat degeaba până acum.”

A înțelege nu înseamnă a reuși să te oprești

E frustrant să înțelegi de ce faci un anumit lucru și totuși să nu reușești să te oprești. Dar faptul că ai înțeles un comportament nu înseamnă că îl vei putea schimba imediat. Unele reacții ne sunt atât de familiare încât revenim la ele aproape automat, mai ales în momentele dificile. Chiar și atunci când știm că nu ne fac bine.

Ce s-a schimbat, de fapt

Asta nu înseamnă că terapia, coachingul sau eforturile tale de până acum au fost inutile. Înainte, poate nici nu observai ce se întâmplă sau îți dădeai seama abia după câteva zile. Acum e posibil să recunoști mai repede situațiile în care revii la un comportament vechi și să începi să înțelegi ce anume îl declanșează.

Progresul nu înseamnă să nu mai greșești niciodată

Avem uneori impresia că progresul înseamnă să nu mai repetăm niciodată o greșeală. Că, odată ce am înțeles ceva despre noi, ar trebui să știm să procedăm diferit de fiecare dată. Dar schimbarea nu funcționează întotdeauna așa.

Încearcă și tu

În loc să te întrebi de ce ai ajuns din nou în același punct, ai putea să observi ce este diferit de data asta.

„Ce ai înțeles acum și nu înțelegeai înainte? Cât de repede ai recunoscut ce se întâmplă?”

Faptul că ai revenit la un comportament vechi nu înseamnă că te-ai întors la omul care erai înainte să începi să lucrezi cu tine.

Nu trebuie să știi încă unde vrei să ajungi.

E suficient să existe ceva despre care ai vrea să vorbim.

Putem începe de aici.

Hai să vorbim